• Sa ma trezesc dimineata si sa spun “another freaky day “
• Sa imi dau pilota jos de pe mn si sa inghetz instantaneu
• Sa ma uit pe geam si sa vad un camp imens si alb :X
• Sa ma machiez strident si se enerveze tata ;x
• Sa ajung la scoala si imi zica vreo profa ca is prea decoltata
• Sa primesc mesaje in ora si sa stau sa butonez si profii sa se uite strange la mn
• Sa ma bat cu razvi in pauze ;x
• Sa imi copii temele disperata ca ajunge profu si ma prinde [ :-j]
• Sa fiu stresata ca nu o sa am timp sa ajung acasa si sa fac si tema la prega
• Sa merg la ina martea si sa imi iau mozol de la m.....n ;;)
• Sa o vad pe ina cum butoneaza non-stop telu scriind mesaje:-l
• Sa port sosete cu multe bulineeeee
• Sa port sutien negru cu dungi albe gen office :-“
• Sa ma stramb si sa o enervez pe ina :x
• Sa ii spun inei ca seamana cu sergiu :-“
• Sa astept sa ma bage in seama dar el de fapt e « busy »
• Sa vad mereu la stsul lui « Dnd film... »
• Sa ma furisez noaptea si mai iau o guritza din Ballantine’s-ul de pe raft
• Sa ma usuc pe par si sa mi se zburleasca tot :X
• Sa port pantalonii mei roz de pijama :X
• Sa am responsabilitati
• Sa fiu cea mai mare si sa am grija de piticania de fratemiu
• Sa vb la tel pe la 11 seara si sa tipe tata :-@
• Sa imi spuna sergiu capra :x
• Sa rad pana nu mai am aer(atunci simt ca traiesc)
• Sa frec menta
• Sa ma trezesc la 8 in weekend si sa ies afara la -20 de grade si sa fac focu8-|
• Sa fac curat pe birou aruncand toate lucrurile in sertare
• Sa imi spuna mama « maine nu mergi la prega » \:d/
• Sa primes commuri pe hi5
• Sa ma iau in gura cu cnv si sa-i spun de fatza cu profa « hai jet » :)) ina stie :-“
• Sa ma uit pe blogurile prietenilor
• Sa copii la franceza si tot 5 sa iau :))
• Sa ma faca sergiu berbeaca :-<
• Si sa imi dau seama ca are dreptate :))))
• Sa ma uit pe Disney channel si sa rada tata de mn
• Sa il enervez pe fratemiu
• Sa fac lucruri fara sa ma gandesc la consecinte
• Sa folosesc cuvintele “bleambă, papalete, caşcarabetă, coropopercăniţă, sternocleidomastoidian, indibidiguidibil”
• Lista continua da m-am plictisit (:| si nu mai am inspiratie
duminică, 31 ianuarie 2010
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Copii care nu cunosc bucuriile vieţii
- reportaj publicat în ziarul “Înainte!” pe 25 mai 1945 -
În mahala nu sunt trotuare de asfalt, ba nici măcar de piatră. Drumul, numai praf în timpul verii, băltocă de noroi toamna şi primăvara, nu seamănă de loc cu cel pe care păşeai acum câteva minute, în centrul oraşului. Acolo unde ar trebui să fie trotuar, vara cresc bălării iar iarna sunt troieni de zăpadă. Casele vechi şi aplecate pe o rână, cu pereţi de paianţă, au ochiurile geamurilor sparte, acoperite cu petice de hârtie şi podele de lut.. Printre case e maidanul, cimitirul păsărilor răpuse de molimă şi al câte unui câine ajuns la bătrâneţe. Aceasta este o stradă dintr’o mahala băcăuană de pe malul Bistriţei.
Printre bălării
Cât e ziua de mare, copiii în acest cartier, îşi petrec viaţa pe maidan. Acolo’s jocurile în bile sau arşici, oina ori ţurca, acolo se fac lecţiile la umbra vreunei cucute mai înalte, acolo se croiesc planurile cele mai fantastice, dar şi cele mai naive. Căci copiilor le place mai mult maidanul. Le place pentru că în casa lor, în odăiţele cu pereţii coşcoviţi, cu grinda înegrită de fum şi de vremuri, mizeria lăsată de războiul hitlerist se simte din plin, se simte mai mult decât între ciulinii şi gunoaiele maidanului.
Afară ca şi în casă
Cu părul blond, ciufulit şi plin de scaieţi, cu pantalonii agăţaţi şi peticiţi în mai multe locuri, desculţ şi plin de sgârieturi, – Mitruş, un copil ca mulţi alţii, se întoarce de la fantână târând din greu, o găleată de două ori mai mare ca el, plină de apă. Mitruş are nouă ani, dar e slab şi pipernicit, ca unul de cinci. Pe faţa lui poţi citi bine suferinţele războiului cu toate lipsurile pe care acesta ni le-a adus. Ca orice copil de muncitor lipsit de mijloace Mitruş, nu numai că umblă aproape desbrăcat, că nu are parte de bucuriile unei copilării tihnite, dar mai e nevoit ca la această vârtă fragedă să muncească cărând găleata cu apă, un braţ de lemne, sau altele atât de necesare gospodăriei lor sărace.
Năuca
În pragul odăiţei stă sora-sa, căreia mahalaua îi zice „Năuca”
- Îi cam scântită la minte, de când i-o murit bărbat’su, săracu. L-o tăiat trenul, – spune Mitruş, pentru a explica aerul de absenţă şi privirea absentă a sărmanei femei.
- Numai nu’nţelege ce spui – şi se uită la tine de parcă nu te vede. Da’ncolo nu face rău la nimeni, – precizează puştiul intrând în casă şi – obosit – lasă jos găleata cu apă.
Pe podeaua de lut, stau doi copilaşi de doi, trei ani, mâncând cu o lingură de lemn, terciu de mălai dintr’o strachină de pământ. Sunt slabi, palizi şi murdari. De sub cămăşuţă li se vede stomacul umflat.
O gospodină de 17 ani
Pe pat zace tatăl, paralizat de ambele picioare. Mamă n’au. – Era spălătoreasă cu ziua şi într’o iarnă a răcit. Numai vre-o două zile a scuipat sânge şi pe urmă a murit,- spune Mitruş fără nici o emoţie în glas. Sunt atât de obişnuiţi cu mizeria, foamea şi moartea, – copiii aceştia – încât nimic nu-i mai impresionează. De „casă” îngrijeşte Jana, soră-sa mai mare. Are 17 ani. Faţa ei cu trăsături delicate e palidă, iar privirea ei e tristă ca a unei păsări închisă în colivie.
- Mă lupt din greu să ţin casa. Cu pensia pe care o primim nu putem face mai nimic. Tata era portar la fabrică. Cine s’a îngrijit vreodată de noi? Cine a întrebat dacă avem ce mânca sau cu ce ne îmbrăca? Nimeni! Niciodată n’am avut ce ne-a trebuit dar mai ales de când nemţii au adus războiul. Şi lipsurile au răpus-o pe mama. Acum, ce-o să facă toţi copii ăştia? Cu ce-o să-i hrănesc? De ei, nimeni nu s’a îngrijit iar războiul hitlerist cu toate lipsurile şi distrugerile lui ne-a mărit mizeria…
Visuri de copii
Aici în mahala, s’au întâlnit toate suferinţele lumii. Aici copiii sunt slabi, palizi, supţi de foame veşnic goi şi desculţi. Aici e locul favorit al bolii şi al morţii. În amurgul de vară copiii mahalalei stau pe prispe şi figurile lor maturizate de suferinţă capată un aer grav, gânditor. Oare ce visează copiii aceştia? Ei vor pâine, un aşternut cald, o haină şi o gheată mai bună. Ei vor să înveţe carte, ei vor să capete o meserie. Ei cer – parcă – toate acestea de la noi toţi. Şi trebuie să le-o dăm! E dreptul lor. Pentru că ei sunt muncitorii de mâine. Ei sunt acei chemaţi să asigure viitorul ţării. Avem datoria să înlăturăm ceeace regimurile trecute au lăsat ca moştenire.
În mahala nu sunt trotuare de asfalt, ba nici măcar de piatră. Drumul, numai praf în timpul verii, băltocă de noroi toamna şi primăvara, nu seamănă de loc cu cel pe care păşeai acum câteva minute, în centrul oraşului. Acolo unde ar trebui să fie trotuar, vara cresc bălării iar iarna sunt troieni de zăpadă. Casele vechi şi aplecate pe o rână, cu pereţi de paianţă, au ochiurile geamurilor sparte, acoperite cu petice de hârtie şi podele de lut.. Printre case e maidanul, cimitirul păsărilor răpuse de molimă şi al câte unui câine ajuns la bătrâneţe. Aceasta este o stradă dintr’o mahala băcăuană de pe malul Bistriţei.
Printre bălării
Cât e ziua de mare, copiii în acest cartier, îşi petrec viaţa pe maidan. Acolo’s jocurile în bile sau arşici, oina ori ţurca, acolo se fac lecţiile la umbra vreunei cucute mai înalte, acolo se croiesc planurile cele mai fantastice, dar şi cele mai naive. Căci copiilor le place mai mult maidanul. Le place pentru că în casa lor, în odăiţele cu pereţii coşcoviţi, cu grinda înegrită de fum şi de vremuri, mizeria lăsată de războiul hitlerist se simte din plin, se simte mai mult decât între ciulinii şi gunoaiele maidanului.
Afară ca şi în casă
Cu părul blond, ciufulit şi plin de scaieţi, cu pantalonii agăţaţi şi peticiţi în mai multe locuri, desculţ şi plin de sgârieturi, – Mitruş, un copil ca mulţi alţii, se întoarce de la fantână târând din greu, o găleată de două ori mai mare ca el, plină de apă. Mitruş are nouă ani, dar e slab şi pipernicit, ca unul de cinci. Pe faţa lui poţi citi bine suferinţele războiului cu toate lipsurile pe care acesta ni le-a adus. Ca orice copil de muncitor lipsit de mijloace Mitruş, nu numai că umblă aproape desbrăcat, că nu are parte de bucuriile unei copilării tihnite, dar mai e nevoit ca la această vârtă fragedă să muncească cărând găleata cu apă, un braţ de lemne, sau altele atât de necesare gospodăriei lor sărace.
Năuca
În pragul odăiţei stă sora-sa, căreia mahalaua îi zice „Năuca”
- Îi cam scântită la minte, de când i-o murit bărbat’su, săracu. L-o tăiat trenul, – spune Mitruş, pentru a explica aerul de absenţă şi privirea absentă a sărmanei femei.
- Numai nu’nţelege ce spui – şi se uită la tine de parcă nu te vede. Da’ncolo nu face rău la nimeni, – precizează puştiul intrând în casă şi – obosit – lasă jos găleata cu apă.
Pe podeaua de lut, stau doi copilaşi de doi, trei ani, mâncând cu o lingură de lemn, terciu de mălai dintr’o strachină de pământ. Sunt slabi, palizi şi murdari. De sub cămăşuţă li se vede stomacul umflat.
O gospodină de 17 ani
Pe pat zace tatăl, paralizat de ambele picioare. Mamă n’au. – Era spălătoreasă cu ziua şi într’o iarnă a răcit. Numai vre-o două zile a scuipat sânge şi pe urmă a murit,- spune Mitruş fără nici o emoţie în glas. Sunt atât de obişnuiţi cu mizeria, foamea şi moartea, – copiii aceştia – încât nimic nu-i mai impresionează. De „casă” îngrijeşte Jana, soră-sa mai mare. Are 17 ani. Faţa ei cu trăsături delicate e palidă, iar privirea ei e tristă ca a unei păsări închisă în colivie.
- Mă lupt din greu să ţin casa. Cu pensia pe care o primim nu putem face mai nimic. Tata era portar la fabrică. Cine s’a îngrijit vreodată de noi? Cine a întrebat dacă avem ce mânca sau cu ce ne îmbrăca? Nimeni! Niciodată n’am avut ce ne-a trebuit dar mai ales de când nemţii au adus războiul. Şi lipsurile au răpus-o pe mama. Acum, ce-o să facă toţi copii ăştia? Cu ce-o să-i hrănesc? De ei, nimeni nu s’a îngrijit iar războiul hitlerist cu toate lipsurile şi distrugerile lui ne-a mărit mizeria…
Visuri de copii
Aici în mahala, s’au întâlnit toate suferinţele lumii. Aici copiii sunt slabi, palizi, supţi de foame veşnic goi şi desculţi. Aici e locul favorit al bolii şi al morţii. În amurgul de vară copiii mahalalei stau pe prispe şi figurile lor maturizate de suferinţă capată un aer grav, gânditor. Oare ce visează copiii aceştia? Ei vor pâine, un aşternut cald, o haină şi o gheată mai bună. Ei vor să înveţe carte, ei vor să capete o meserie. Ei cer – parcă – toate acestea de la noi toţi. Şi trebuie să le-o dăm! E dreptul lor. Pentru că ei sunt muncitorii de mâine. Ei sunt acei chemaţi să asigure viitorul ţării. Avem datoria să înlăturăm ceeace regimurile trecute au lăsat ca moştenire.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Thx sergiu:))>:D<:X
Le stim cu totii. Sunt fetele care schimba prietenii ca sosetele. Pe baza de masina, vila sau cluburile pe care le frecventeaza. Sunt fetele pe care nu le intereseaza varsta lui ci PIN-ul de la card. Le vedem des, ca doar le flutura parul in decapotabile. Sunt fetele care nu au mers niciodata cu autobuzul si isi petrec viata cheltuind banii altora. Scoala prea multa nu au ca doar au grija fraierii de ele. Fraierii cu bani.
Incep pe la 15-16 ani. Spre deosebire de baieti care termina de supt pe la un an ele se apuca la 14 si continua pana termina regimentul de bmw-uri. Aspectul fizic e comun: gentuta intr-o mana, telefonul in cealalta, fusta scurta. Daca scadem machiajul de pe ele au cu 2 kg in minus. Adica vreo 43. Ce n-au aflat ele este ca machiajul ala pe care-l aplica zilnic distruge tenul. Nu intr-un an, ci in vreo 5. Si se bat cu ridurile pe la vreo 20 de ani, se crucesc cand se uita in oglinda si observa ca au tenul similar cu al mamei. Mama pe care n-au mai vazut-o de vreo 4 ani, de cand au plecat in Italia la supt munca.
Sunt multe fraiere din astea care viseaza la smecheri cu Bmw, Mert, sau macar un a sez. Problema se pune la modul urmator: ele sunt multe si proaste, ei sunt mai putini si destepti. Nu destepti-filosofi, ci destepti cu scoala vietii.
Sunt 3 categorii de oameni cu masini smechere:
1.Aia de 30-40 de ani care au facut afaceri bune si au reusit sa faca niste bani seriosi.
2.Aia de 19-25 de ani care au fost la ciordit in strainatate si si-au luat o masina la care n-au bani sa-si faca Casco, sunt in datorii pana in gat si o ard noapte de noapte in club.
3.Aia de 19-25 de ani care toaca banii lu taticu’. La astia n-o sa tina mult si o sa-si ia un sut in cur cu traditionalu’ “Du-te-n pana mea la munca ca nu te-am crescut degeaba.”
Prima categorie le iau pe aceste minunatii efemere ale naturii pentru distractie. Se simt mai tineri, ele nu prea stiu sa zica nu si dau bine pe scaunul din dreapta, chiar daca sunt aplecate sa “ia ceva de la portiera cealalta” si tipul e descheiat la slit ( oupsy :) ). O sa mearga 8-9 de ani zile si intr-o buna zi tipul o sa-i faca cunostinta cu Georgiana, noua lui prietena care e mai tanara si face mai multe pe bani mai putini. Tipa este deja la 28 de ani, nu mai arata ca la 20, nu are servici, nu stie sa faca nimic. Ori isi gaseste vreun fraier ( italian de obicei ) care o sa intretina, ori ajunge pe la fabricile de confectii. Las’ ca tre sa-i faca si Georgianei cineva haine.
A doua categorie este cea mai des intalnita. O ia, se distreaza cu ea vreo luna-doua si dupa aia trece la urmatoarea. Ea este inca tanara, arata bine si nu stie nimeni ce si cum a supt. Trece la urmatoru, tot din aceeasi categorie. Si tot asa pana ajunge si ea la 28 de ani si se trezeste ca n-o mai ia nimeni, ca sunt altele mai tinere pe felie. Daca are noroc gaseste vreounu dezamagit in dragoste si face pe dracu’-n patru sa mearga relatia lor, se aseaza la casa ei. Daca nu are noroc, o sa lucreze un confectii cu tipa de mai sus. Cum ziceam, Georgiana are haine multe.
A treia categorie este des intalnita in Romania. Cei care au avut inspiratia sa faca afaceri mai mult sau mai putin legale dupa revolutie au acum mai mult decat le trebuie. Si cum toata ziua au treaba nu-l supravegheaza pe plod. “Ia tata un Mercedes de-aici ca de mult nu ti-am mai aratat cat te iubesc.” “Ai datorie 5.000 $ la ruleta? Nu-i problema, rezolva tata.” Astia le schimba seara de seara. Pe fete, nu masinile ca nu-s toti a lu Casuneanu. Viata buna, haine de firma, mancat la restaurant, noptile prin cluburi si zilele pe terase. Tipa noastra nu s-a stabilizat. Nu stie ce-o asteapta. A prins un fraier cu bani de la taticu’ si crede ca daca a stat cu el 3 luni vor ramane impreuna pentru totdeauna. Blanuri, Gucci, Armani si Dolce&Gabbana. Interiorul unui dulap. Unu’ din dulapuri, ca doar n-are doar unu. Vila e mare, 3 etaje. 15 camere, nimeni nu le-a vizitat pe toate. Dupa un timp toate se schimba. Taticu’ nu prea mai impinge bani ca ii merg afacerile prost, realizeaza ce loaza a ajuns fiu’su si ii taie fondurile. Prin vechi cunostinte si prieteni de club el se angajeaza cu chiu cu vai la un club. Merge seara de seara. Dar nu mai sparge banii, acum strange bacsisurile si spera ca-si va face un credit pentru locuinte. Tipa il paraseste ca ea nu poate trai asa. Cu autobuzul? Cum sa merg eu cu autobuzul.
Gaseste alt pustan plin de bani. Ea are 25, el 20. Dar ce conteaza cand iubirea e mare si n-are limite in portofel? Mai sta si cu asta cat sta pana o schimba. Realizeaza ca a imbatranit, nu mai e ca atunci cand avea 19. Nu mai agata cate 3 fraieri pe noapte si-l alege pe ala cu masina mai lunga. Prinde cate unu pe saptamana de la care trage 100 de euro. 26,27,28. Timpul trece. Dupa ani intregi de premium-shopper la Avon arata rau de tot. Gata cu cluburile, terasele sunt doar niste amintiri. Prietenii n-o mai stiu. Nu mai are LG Chocolate, nu mai are o cutie plina cu aur, sifonierul nu mai e plin de Prada. Acum sta cu maica-sa. O recunosti cand te duci sa-ti iei tigari. Vinde la chioscul de ziare. Cearcanele se vad din ce in ce mai tare. Are 32 de ani. Are un prieten care bea si din cand in cand o bate. Isi aminteste de vremurile bune si ofteaza. Viata e grea cand muncesti banii.
Morala e simpla: Ganditi-va la viitor ma parasutelor ca frumusetea nu e eterna.
Incep pe la 15-16 ani. Spre deosebire de baieti care termina de supt pe la un an ele se apuca la 14 si continua pana termina regimentul de bmw-uri. Aspectul fizic e comun: gentuta intr-o mana, telefonul in cealalta, fusta scurta. Daca scadem machiajul de pe ele au cu 2 kg in minus. Adica vreo 43. Ce n-au aflat ele este ca machiajul ala pe care-l aplica zilnic distruge tenul. Nu intr-un an, ci in vreo 5. Si se bat cu ridurile pe la vreo 20 de ani, se crucesc cand se uita in oglinda si observa ca au tenul similar cu al mamei. Mama pe care n-au mai vazut-o de vreo 4 ani, de cand au plecat in Italia la supt munca.
Sunt multe fraiere din astea care viseaza la smecheri cu Bmw, Mert, sau macar un a sez. Problema se pune la modul urmator: ele sunt multe si proaste, ei sunt mai putini si destepti. Nu destepti-filosofi, ci destepti cu scoala vietii.
Sunt 3 categorii de oameni cu masini smechere:
1.Aia de 30-40 de ani care au facut afaceri bune si au reusit sa faca niste bani seriosi.
2.Aia de 19-25 de ani care au fost la ciordit in strainatate si si-au luat o masina la care n-au bani sa-si faca Casco, sunt in datorii pana in gat si o ard noapte de noapte in club.
3.Aia de 19-25 de ani care toaca banii lu taticu’. La astia n-o sa tina mult si o sa-si ia un sut in cur cu traditionalu’ “Du-te-n pana mea la munca ca nu te-am crescut degeaba.”
Prima categorie le iau pe aceste minunatii efemere ale naturii pentru distractie. Se simt mai tineri, ele nu prea stiu sa zica nu si dau bine pe scaunul din dreapta, chiar daca sunt aplecate sa “ia ceva de la portiera cealalta” si tipul e descheiat la slit ( oupsy :) ). O sa mearga 8-9 de ani zile si intr-o buna zi tipul o sa-i faca cunostinta cu Georgiana, noua lui prietena care e mai tanara si face mai multe pe bani mai putini. Tipa este deja la 28 de ani, nu mai arata ca la 20, nu are servici, nu stie sa faca nimic. Ori isi gaseste vreun fraier ( italian de obicei ) care o sa intretina, ori ajunge pe la fabricile de confectii. Las’ ca tre sa-i faca si Georgianei cineva haine.
A doua categorie este cea mai des intalnita. O ia, se distreaza cu ea vreo luna-doua si dupa aia trece la urmatoarea. Ea este inca tanara, arata bine si nu stie nimeni ce si cum a supt. Trece la urmatoru, tot din aceeasi categorie. Si tot asa pana ajunge si ea la 28 de ani si se trezeste ca n-o mai ia nimeni, ca sunt altele mai tinere pe felie. Daca are noroc gaseste vreounu dezamagit in dragoste si face pe dracu’-n patru sa mearga relatia lor, se aseaza la casa ei. Daca nu are noroc, o sa lucreze un confectii cu tipa de mai sus. Cum ziceam, Georgiana are haine multe.
A treia categorie este des intalnita in Romania. Cei care au avut inspiratia sa faca afaceri mai mult sau mai putin legale dupa revolutie au acum mai mult decat le trebuie. Si cum toata ziua au treaba nu-l supravegheaza pe plod. “Ia tata un Mercedes de-aici ca de mult nu ti-am mai aratat cat te iubesc.” “Ai datorie 5.000 $ la ruleta? Nu-i problema, rezolva tata.” Astia le schimba seara de seara. Pe fete, nu masinile ca nu-s toti a lu Casuneanu. Viata buna, haine de firma, mancat la restaurant, noptile prin cluburi si zilele pe terase. Tipa noastra nu s-a stabilizat. Nu stie ce-o asteapta. A prins un fraier cu bani de la taticu’ si crede ca daca a stat cu el 3 luni vor ramane impreuna pentru totdeauna. Blanuri, Gucci, Armani si Dolce&Gabbana. Interiorul unui dulap. Unu’ din dulapuri, ca doar n-are doar unu. Vila e mare, 3 etaje. 15 camere, nimeni nu le-a vizitat pe toate. Dupa un timp toate se schimba. Taticu’ nu prea mai impinge bani ca ii merg afacerile prost, realizeaza ce loaza a ajuns fiu’su si ii taie fondurile. Prin vechi cunostinte si prieteni de club el se angajeaza cu chiu cu vai la un club. Merge seara de seara. Dar nu mai sparge banii, acum strange bacsisurile si spera ca-si va face un credit pentru locuinte. Tipa il paraseste ca ea nu poate trai asa. Cu autobuzul? Cum sa merg eu cu autobuzul.
Gaseste alt pustan plin de bani. Ea are 25, el 20. Dar ce conteaza cand iubirea e mare si n-are limite in portofel? Mai sta si cu asta cat sta pana o schimba. Realizeaza ca a imbatranit, nu mai e ca atunci cand avea 19. Nu mai agata cate 3 fraieri pe noapte si-l alege pe ala cu masina mai lunga. Prinde cate unu pe saptamana de la care trage 100 de euro. 26,27,28. Timpul trece. Dupa ani intregi de premium-shopper la Avon arata rau de tot. Gata cu cluburile, terasele sunt doar niste amintiri. Prietenii n-o mai stiu. Nu mai are LG Chocolate, nu mai are o cutie plina cu aur, sifonierul nu mai e plin de Prada. Acum sta cu maica-sa. O recunosti cand te duci sa-ti iei tigari. Vinde la chioscul de ziare. Cearcanele se vad din ce in ce mai tare. Are 32 de ani. Are un prieten care bea si din cand in cand o bate. Isi aminteste de vremurile bune si ofteaza. Viata e grea cand muncesti banii.
Morala e simpla: Ganditi-va la viitor ma parasutelor ca frumusetea nu e eterna.
luni, 4 ianuarie 2010
just imagine
doar imagineaza'ti cum e o prietenie perfecta; eu mi-am imaginat'o, si a fost exact ca in realitate.
am trait acea prietenie,acele clipe de neuitat,si iti multumesc,dar se pare ca e pe sfarsite...
ne'am schimbat...amandoua...suferim...plangem...ne gandim doar la propria persoana sau doar la baieti...am uitat de noi...am uitat de momentele cand stateam pana la 6 dimineata si vedeam cum rasare soarele...si ne trezeam la 12,13 ziua...si la 5 ieseam afara si stateam pana la 10...
bad memories...ceva ce nu se va repeta...dar sper din tot sufletul...
vreau...
doar atat vreau...
si nu stiu de ce...
vreau doar prieteni care sa ma sprijine si sa'mi fie alaturi...si sa ma ajute...si si sa ma pot baza pe ei
dar probabil doar visez...doar imi imaginez lucrurile astea...nu le voi putea trai...acum..dar poate pe viitor
vreau o multime de lucruri,pe care nu le pot face...vreau sa fiu perfecta...
vreau...
am trait acea prietenie,acele clipe de neuitat,si iti multumesc,dar se pare ca e pe sfarsite...
ne'am schimbat...amandoua...suferim...plangem...ne gandim doar la propria persoana sau doar la baieti...am uitat de noi...am uitat de momentele cand stateam pana la 6 dimineata si vedeam cum rasare soarele...si ne trezeam la 12,13 ziua...si la 5 ieseam afara si stateam pana la 10...
bad memories...ceva ce nu se va repeta...dar sper din tot sufletul...
vreau...
doar atat vreau...
si nu stiu de ce...
vreau doar prieteni care sa ma sprijine si sa'mi fie alaturi...si sa ma ajute...si si sa ma pot baza pe ei
dar probabil doar visez...doar imi imaginez lucrurile astea...nu le voi putea trai...acum..dar poate pe viitor
vreau o multime de lucruri,pe care nu le pot face...vreau sa fiu perfecta...
vreau...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)